Hai să încerc ceva sincer. Știți ce, oamenii sunt mereu atenți la ceea ce spun. Mereu. Chiar dacă, de exemplu, sunt ascunși în spatele unui blog, ca mine acum, și cei care citesc oricum nu au un personaj concret în minte. Dar simțim nevoia să ne protejăm de etichete, de gura lumii și de cei care se bagă fără rost.
Așa, revenind la partea sinceră.
Mâine, foștii colegi din generală se întâlnesc cu fosta dirigă. Ce fac eu? Ca de obicei nu merg. De ce? Nu vreau. Da, îmi e dor de loc în sine, de școala generală și de amintirile pe care le am de acolo. Dar atât, nimic mai mult. Nu vreau să revăd oamenii cu care ar trebui să mă văd mâine.
De câteva minute - de când mi-a fost amintit evenimentul de mâine - încerc să-mi dau seama de ce nu vreau să-i văd, pe niciunul. Simt că îmi e dor de fiecare dintre ei, dar am o reținere în ceea ce privește întâlnirea cu ceea ce au devenit ei azi. Nu spun că în generală erau cine știe ce uși de biserică, dar mă rezum numai la faptul că acum nu sunt niște oameni pe gustul meu.
Poate totuși îmi e frică să conștientizez cu adevărat că i-am pierdut pe toți. Mulți îmi spun să merg, să mă distrez și să-i cunosc iar. Să încerc să țin legătura cu ei și atunci dorul ar dispărea. Ceea ce nu înțeleg cei care-mi spun asta este că eu nu vreau ceva cu care să-i înlocuiesc, eu îi vreau pe ei, exact așa cum îi știam. Vreau viața de atunci, fără niciun fir de praf mișcat. Nu pot încerca să-mi vâr pe gât niște oameni care nu mai sunt ceea ce erau și care nu mai fac parte din sfera mea de prieteni sau orice altceva. Adevărul e că suntem niște străini. Și așa cum simt față de orice străin, apropierea este grea și pare fără niciun motiv.
În concluzie, nu voi merge. Sigur găsesc altceva de făcut. Ciudat cum am avut două cele mai bune prietene în viața mea. Două, de când mă știu. Una șase ani, alta doi. Le-am pierdut pe amândouă din vina mea și orgoliul + egoismul care sunt la ordinea zilei au ajutat mult. Însă o regret numai pe prima. Reget în sensul de durere amară. Cea de-a doua este numai o persoană de care îmi este dor uneori, acum a fost azi, dar îmi dispare repede sentimentul. Ideea.. amândouă vor fi mâine acolo. Uite încă un motiv pentru n-aș putea merge.
P.S. Vreau să mulțumesc clasei a 8-a pentru că mi-a arătat adevărata față a oamenilor!
