Dacă e ceva de care m-aș putea lipsi toată viața, atunci aceea e ipocrizia. Mă ia capul când văd câtă fandoseală și câte fițe sunt peste tot. Nu știe care ce să mai zic ca să fie mai pur și mai sensibil, când, de fapt, sunt majoritatea niște jegoși.
Nu înțeleg principiul pe care se bazează cei care aleg să fie falși și să mintă în legătură cu cine sunt ei, numai pentru că unii s-ar putea simți jigniți. Fraților, suntem în 2012. Dacă și acum ne mai deranjează să știm că există cineva mai bun decât noi, atunci unde e evoluția aia cu care ne tot mândrim? Da, tu omule de citești acum, sigur sigur 100% există cineva mai bun ca tine, cineva care ți-o ia mereu înainte și cineva care mereu va fi mai iubit/ plăcut decât tine. Pentru că așa stau lucrurile. Dar privește și altfel. Tu sigur sigur sigur ești mai bun decât altul. Asta e ideea, toți alcătuim o scară a măgarului cu care se pare că nu ne înțelegem și nu știm cum să dam din coate să ajungem cât mai aproape de cei mai buni. Dar asta nu se face prin falsitate dragilor, se face prin ceea ce sunteți cu adevărat. Proști, scunzi, deștepți, bogați, săraci, înalți... asta sunteți și mereu veți fi așa. Trebuie doar să conștientizați și voi asta. Să aveți încredere în voi pentru că nimeni nu va avea în locul vostru.
